Acupunctură

Încadrarea istorică, geografică și culturală

Cercetările de istorie a medicinii bazate pe descoperiri arheologice și pe cercetări antropologice arată existența din preistorie a notiunilor despre canalele energetice, despre obținerea de efecte terapeutice prin stimularea diferitelor zone ale pielii prin apăsare, înțepare, zgâriere sau căldură, cu efecte la distanță mediate de canalele energetice sau doar cu efecte locale. Astfel, papirusul Ebers (Egipt, 1550 îC) menționează existența unui sistem de 12 canale sau vase prin care circulă energie; în zilele de azi triburi arabe folosesc obiecte de metal fierbinți pentru cauterizarea anumitor zone ale urechii pentru vindecarea unor afecțiuni ale trupului, triburi Bantu din Africa de Sud folosesc zgârierea anumitor zone ale pielii pentru a trata diverse afecțiuni, triburi din jungla amazoniană folosesc înțeparea pielii cu săgeți suflate prin sarbacane în scop terapeutic; eschimoșii folosesc pietre ascuțite pentru stimularea diverselor zone ale pielii pentru a trata boli. Cercetările arheologice sugerează practicarea acupuncturii în diverse variante în antichitate în Egipt, Persia, Africa de Sud, India, Sri Lanka pe teritoriul Americilor, în zone din Europa inclusiv pe teritoriul României. Descoperirea lui Oetzi, omul mumificat prin înghețare cu aproximativ 5300 ani în urmă și conservat într-un ghețar din Alpi a arătat că acesta purta pe piele tatuaje care indicau puncte de acupunctură necesare tratării bolilor de care s-a descoperit la autopsie că suferea. Concluzia cercetătorilor a fost că acupunctura s-a practicat pe continentul eurasiatic cu cel puțin 2000 de ani înainte de atestările documentare cunoscute în prezent.
Atestările documentare menționate sunt primele tratate medicale chineze (Shu Zu și Huang Di Nei Jing). Ca diferite forme de acupunctura s-au practicat în diverse părți ale lumii în urmă cu mai mult de 5000 ani este cert. Rămâne meritul civilizației chineze de a fi sistematizat această informație în tratate medicale și de a o fi dezvoltat continuu până în ziua de astăzi. Primul tratat de MTC, Huang Di Nei Jing reprezintă acumularea de informații medicale de pe parcursul a aproximativ 3500 ani (din 2700 îC pana în 800 dC). Este meritul unei civilizații în care împăratul se baza pe sfaturile învățătorilor aleși prin examen public (vestitele examene pentru funcționarii Imperiali Institute cu 200 de ani înainte de Christos). Este civilizația în care, la instruirea unei noi dinastii împăratul reunea toți maeștrii din diverse domenii ale științei, care deveneau angajați ai curții imperiale, și le cerea să compileze toate textele științifice scrise pana atunci și să rezolve problemele științifice rămase nerezolvate. Așa au fost introduse în uzul oficial descoperiri precum busola, calcularea longitudinii, dar și tratatele de medicină chineză.

Cele de mai sus vin în sprijinul ideii că acupunctura si stimularea în scop terapeutic a punctelor de pe canalele energetice a fost de folos oamenilor din timpurile străvechi, în asemene măsură încât aceasta au utilizat-o de-a lungul întregii evoluții a civilizației până în zilele noastre. Ea s-a bazat: inițial pe observație și experiența clinică. În zilele noastre cercetările efectuate în ultimele decenii ne pun în evidență tot mai mult sistemul de canale energetice – numit și meridiane – biologice sau electromagnetice, care leagă punctele situate la distanță (punctele de acupunctură – de pe piele, ureche, etc.) – ca și punctele de acupunctură dar mai ales activitatea clinică susțin această teorie. Cercetări de acest fel s-au desfășurat și se desfășoară și în România.

În toate aceste cazuri, tratamentul este personalizat și poate implica o echipă multidisciplinară,
în colaborare cu medicul curant sau specialiști din centrul nostru.